Derlogea.ro

  • Măreşte caracterele
  • Dimensiune normală caractere
  • Micşorează caracterele
Home 7. Taijiquan

7. Taijiquan

Despre cartea:

Taijiquan - Calea perfecţiunii
de Şerban Derlogea
Editura Apimondia,
2003

şi

Taijiquan – Calea perfecţiunii – Ediţia 2
de Şerban Derlogea
în curs de apariţie la editura „Orfeu 2000”











Extrase din cartea „Taijiquan – Calea perfecţiunii”(ediţia 2):



Educaţia fizică pentru toţi cu ajutorul Artelor marţiale

La origină, Artele marţiale au fost metode aproape ştiinţifice pentru mărire eficienţei în lupta cu mâna goală sau cu arme, deci activităţi dinamice, chiar violente. Cu timpul ele s-au transformat în metode de educaţie complexă.
Artele marţiale chineze poartă denumirea generică Wushu. Ele au apărut de mii de ani, dar s-au manifestat mai evident începând cu secolul 8 î.e.n. Există zeci de arte (şcoli) marţiale distincte şi oricare din ele este o educaţie fizică superioară oricărui sport occidental.

Arta marţială = Educaţie fizică + Instrucţie militară

O Artă marţială este în primul rând o tehnică de luptă eficientă, o metodă de autoapărare, dar ea poate fi considerată şi în multe alte feluri: drept o exprimare artistică, sau o formă de meditaţie, un sport necompetiţional de luptă, o metodă de educaţie. Pe lângă autoapărare, o Artă marţială îl învaţă pe tânăr politeţea, echilibrul (nu excesele), disciplina, demnitatea (nu aroganţa), modestia, devotamentul, eficienţa, toleranţa, generozitatea, cumpătarea (nu lăcomia) şi multe altele.

De-a lungul timpului, influenţa budismului a făcut ca unele Arte marţiale orientale să devină Căi marţiale, adică metode pentru „iluminare”, respectiv pentru atingerea unei stări mintale speciale, considerată de budişti a fi scopul suprem al vieţii. Căile marţiale orientale educă practicantul punându-l să lupte nu cu alţii, ci cu el însuşi, respectiv cu lenea şi fudulia sa - vezi [17].

În calitate de educaţie fizică pentru toţi, Artele marţiale orientale oferă majorităţii  tinerilor şi adulţilor care doresc sau ar trebui să facă sport, satisfacţia unei activităţi corporale atractive. Ele dau practicanţilor posibilitatea de autocunoaştere, demnitate, autocontrol, armonizare cu Natura şi societatea, capacitatea de autoapărare, o senzaţie de competenţă şi încrederea în propriile forţe. Alte avantaje sociale sunt: posibilitatea practicii intersexuale (comparativ cu segregarea sexuală din sporturile oficiale); îmbunătăţirea sănătăţii sau a posturii şi a aspectului personal; posibilitatea exprimării personale fără riscuri sau incomodarea altor persoane. Această latură formativă suplimentară faţă de sportul european are o valoare umană şi educativă excepţională. Artele marţiale tradiţionale constituie o alternativă valoroasă la preocupările meschine, chiar nesănătoase, ale sporturilor obişnuite, demonstrate de soarta multor sportivi de performanţă la vârste medii sau avansate.

Artele marţiale tradiţionale au un scop diferit de cel al sporturilor obişnuite, de origine vestică. Ele nu urmăresc performanţa tehnică, ci dezvoltarea concentrării şi atenţiei, stăpânirea emoţiilor - îndeosebi teama şi frica.

Factorul pedagogic esenţial al educaţiei cu Arte marţiale este frica de bătaie, chiar de moarte. În fond, omul este motivat numai de frică şi pofte (instinctuale), sub o mie şi una de forme. Şi pedagogia, şi manipularea, se bazează pe această caracteristică a minţii umane. Dar alte metode educative şi materii de învăţământ uzuale (istoria, chimia etc.) nu folosesc acest important mijloc de influenţarea elevilor.

Eficienţa tehnicii de luptă apare ca rezultat involuntar al însuşirii concentrării mintale perfecte şi unei comportări corporale deosebite.  Disciplina unei arte marţiale este atât de solicitantă şi puternică încât duce la transformarea mintală şi corporală a elevului. Cel mai important aspect este dobândirea capacităţii de a fi calm în orice situaţie.

Practicarea unei Arte marţiale îi ajută pe oameni să scape de frica morţii şi să se gândească relaxat la viaţă şi la moarte. În felul acesta ei îşi pot valorifica mai bine viaţa. "In definitiv, nu anii de viaţă sunt cei care contează, ci viaţa din anii tăi" (Abraham Lincoln). Tacit scria acum 2000 ani: „Cel gata să moară îi domină oricând pe ceilalţi”. Rezolvarea acestei probleme existenţiale este o chestiune personală, nu se pot da reguli şi reţete, e bine să fim toleranţi faţă de rezolvările găsite sau alese de alţii. Însă nu putem accepta inconştienţa, iresponsabilitatea, trăirea în închipuiri. În general oamenii trăiesc de parcă viaţa le-ar fi veşnică. Fiecare gândeşte că numai altuia i se poate întâmpla un accident, iar lui nu; numai alţii pot muri. Uitaţi-vă în jur: câţi oameni sunt pregătiţi, gata să moară „aici şi acum”? Cred că sub 1%. Restul nici nu se gândesc la problemă – trăind inconştienţi, ca vieţuitoarele pădurii.

OM poate fi socotit doar acela care-şi pune problema existenţei lui Dumnezeu (adică problema morţii), altfel bipedul este doar animal. Când te naşti, începi lupta cu moartea. Degeaba îi plângi pe alţii când mor, mai bine ar fi să-ţi plângi ţie de milă – că vei muri, şi în loc de a face ceva valoros îţi pierzi timpul, ba chiar te sinucizi prin purtarea ta. Când mor, cei care au trăit ca animalele îşi amintesc doar „ce-au băgat în gură şi ce-au tras în p...” în timp ce alţii au satisfacţii mai subţiri şi lasă moşteniri mai consistente pentru binele speciei.

Artele marţiale orientale sunt metode de educaţie fizică, cu acţiune  holistică (integrală) şi efecte favorabile verificate timp de secole. Educaţia respectivă se bazează pe reflexe condiţionate, pe greşeli şi pe consecinţele lor.

Educaţia minţii se face prin intermediul efortului corporal şi se bazează pe ideea că „bătaia e ruptă din rai”. „Bătaia” trebuie să servească la progresul elevului, nu la frânarea creativităţii lui. Există diverse forme de bătaie: corporală, virtuală, metaforică, autopedepsire etc. De exemplu, „bătaia” corporală aplicată de pedagog cu capul limpede, fără furie, este un mijloc formativ excelent, indiferent de afirmaţiile demagogilor. Degeaba îi spui unui copil, sau chiar unui om mare: fii cinstit; fii atent, nu căsca gura, fii respectuos – şi câte alte sfaturi minunate. Căci „învăţătura care intră numai pe urechi sau ochi este ca un prânz mâncat în vis”. Dar când simte pe pielea lui preţul minciunii, al neglijenţei, al obrăzniciei, nu-i mai dă mâna să repete aşa de repede greşeala.

Pentru a avea siguranţa însuşirii ei, învăţătura trebuie să ajungă în corp.

Wushu modern ajută la obţinerea unei discipline liber consimţită şi voinţei de a te antrena fără a urmări vreun scop material. Stăpânirea de sine obţinută cu ajutorul unei Arte marţiale se manifestă în mod inevitabil şi în celelalte aspecte ale vieţii individului, în orice acţiune a sa. Cel care devine priceput într-o Artă dovedeşte aceiaşi desăvârşire în orice ar face, nu numai în arta respectivă. Asemenea oameni echilibraţi ar fi de mare folos într-o societate instabilă – cum e acum la noi; dar şi în oricare alta.

Pe lângă componenta corporală foarte atractivă, Artele marţiale orientale se bazează şi pe numeroase trăsături ale civilizaţiei tradiţionale. Wushu oferă accesul la gândirea orientală, ocolind obstacolul necunoaşterii unei limbi sau culturi exotice. În plus, studiul unei arte marţiale dezvoltă interesul pentru cultura şi ştiinţele tradiţionale orientale, legată de om şi natură, cu efecte autoeducative şi sanogene remarcabile.
Un om care practică o Artă marţială e, în comparaţie cu altul care nu o face – ca viul faţă de mort (sau ca alfabetizatul faţa de analfabet).

Unele arte sunt mai uşor accesibile, altele mai greu. Pentru ca o Artă marţială să poată folosi cât mai multor oameni, să fie într-adevăr pentru toţi şi nu pentru o elită sau câţiva performeri, are nevoie de următoarele caracteristici:
- să poată fi practicată de tineri şi vârstnici, de ambele sexe,
- să asigure o dezvoltare armonioasă şi multilaterală a corpului şi minţii;
- să nu necesite echipamente costisitoare  
- să fie neviolentă, dar eficientă pentru autoapărare;
- să nu aibă competiţie;
- să nu aibă nici un fel de segregaţie (sexuală, de vârstă etc.);
- să asigure o motivaţie puternică;
- să aibă o parte teoretică dezvoltată şi interesantă;
- să fie publică (nesecretă).

Exemple grăitoare de arte marţiale accesibile pentru toţi sunt, printre altele, Taijiquan-ul chinezesc şi Aikido-ul japonez.



NOTĂ:

Dacă vă interesează apariţia ediţiei a 2-a a cărţii, vă rog să interveniţi pentru urgentare la editura ORFEU 2000 (Bucureşti) – director dna Casandra Mihai.

Mulţumesc!