Derlogea.ro

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
Home 6. Drumeție
There are no translations available.

6. Drumeţia cu cortul (Ultralight backpacking)





MANIFEST PENTRU DRUMEŢIE


Drumeţia (în l. engleză: hiking; în Australia: bushwalking; în Noua Zelandă: tramping; în zonele înalte din India sau Nepal: trekking) e o formă de mers pe distanţe mai lungi. Drumeţia e şi o formă de turism. Ea are scopul de a cunoaşte (sau revedea) peisaje, regiuni, oameni, faună, floră etc., dar şi pentru sănătate, sau pur şi simplu de plăcere (pentru efortul  fizic). Multe peisaje splendide nu pot fi admirate decât ajungând la ele pe jos, iar entuziaştii drumeţiei consideră că ea este cel mai bun mijloc de a cunoaşte natura. Drumeţul pe jos nu e perturbat sau distrat de faptul că e purtat de un vehicol motorizat sau cu tracţiune animală etc. Drumeţia se desfăşoară de obicei pe drumuri sau poteci din zone puţin sau deloc locuite, dar uneori şi pe (lângă) şosele sau chiar pe străzi orăşeneşti.

Printre activităţile educative în aer liber (Outdoor education) - vezi aici - drumeţia constituie una esenţială, pe care se bazează multe alte activităţi.

Uneori drumeţia se desfăşoară şi pe terenuri fără poteci sau drumuri (cross-country hiking, hillwalking), sau include traversări de ape, căţarare pe stânci etc. Drumeţia necesită o oarecare capacitate de efort fizic precum şi anumite cunoştinţe specifice (orientare, primul ajutor etc.).

Drumeţia cu cortul purtat în rucsac (în l. engleză: backpacking) se referă la călătorii (sau ture) cu durata mai mare de o zi. Drumeţia se poate face şi pe distanţe foarte mari, de la un capăt la altul al unui traseu (în engleză: thru-hiking) foarte lung, de exemplu parcurgerea lanţului Carpatic de la Dunăre la graniţa de nord. Similar există drumeţia de lungă durată motivată religios – pelerinajul (vezi # ???), de exemplu spre mânăstirea Sant Jago de Compostella, în vestul Spaniei, pe diverse trasee amenajate, unele din ele străbătând Franţa dar pornind din Belgia sau Italia etc.

Drumeţia cu rucsac uşor  - foarte uşor – super  uşor (light –ultralight – superultralight backpacking) înseamnă scăderea cât mai mult a greutăţii de bază a echipamentului, pentru creşterea plăcerii călătoriei. Greutatea de bază de cărat reprezintă suma greutăţii rucsacului, a cortului, sacului de dormit, hainelor, ustensilelor de bucătărie şi igienă etc. – fără consumabilele cum ar fi hrana, apa, combustibilul etc.

Reducerea greutăţii echipamentului se poate face astfel:

- renunţarea la echipamentele care nu sunt strict necesare;

- reducerea greutăţii fiecărei piese de echipament (metode eficente sunt: confecţionarea echipamentelor cu forţe proprii, şi modificarea/ uşurarea echipamentelor procurate de la magazin);

- folosirea obiectelor cu scopuri multiple.

Greutatea de bază este cam 15-25 kg la rucsacul clasic, 9 kg la rucsacul uşor, 5 kg la cel foarte uşor şi 3 kg la cel super uşor (15 kg este valoarea maximă pentru evitarea transformării drumeţiei în chin). Principalele echipamente grele sunt cortul, sacul de dormit şi rucsacul:

Categoria de greutate

Clasică

Uşoară

Foarte uşoară

Super uşoară

Adăpostul

Cort cu pereţi dubli
(>2 kg)

Cort cu perete simplu
(>1,5 kg)

Acoperiş simplu
(0,5-1 kg)

Prelată
(0,5 kg)

Sacul de dormit

Umplut cu mat.  sintetic
(>2 kg)

Umplut cu puf
(1-1,5 kg)

Pilotă cu puf
(0,5-1  kg)

Pilotă cu puf
(0,5 kg)

Rucsacul

Cu cadru interior
(>60 l; 2-3,5 kg)

Cu cadru interior
(>40 l; 1,5 kg)

Fără cadru
(1,5 kg)

Fără cadru
(<30 l; 0,2 kg)

Salteaua

Gonflabilă
(5 cm; 1-1,5 kg)

Gonflabilă
(2,5cm; lungime 2/3; 0,5kg)

Burete
(2 cm; 0,2kg;  lungimea = trunchi)

Burete
(1 cm; 0,1kg; lungimea =  trunchi)

Greutate de bază totală

9-15 kg

4,5-5 kg

1,7-2,7 kg

1,1 kg

Pericole de accidentare. Drumeţia poate produce accidentări, din cauza unor condiţii periculoase care apar în cursul activităţii (de exemplu: dezorientare în teren, vreme nefavorabilă, teren accidentat, agravarea unor stări mai vechi de boală etc.), sau unor accidente specifice (de exemplu: degerături, insolaţie, sucirea unei glezne, dezechilibre metabolice – deshidratare, hipotermie etc., atacuri din partea unor animale etc.).

Din cauza proastei creşteri sau iresponsabilităţii altor drumeţi (turişti, ciobani etc.), în loc să fie o activitate plăcută şi folositoare,drumeţia poate deveni uneori o pacoste.

Iată câteva reguli de bună purtare în timpul drumeţiei:

- Când doi drumeţi sau două grupuri se întâlnesc pe potecă sau drum, se va da bineţe (cel puţin prin gesticulaţie – înclinarea capului, zâmbet etc., dar mai bine verbale). Dacă merg în sensuri contrare pe o potecă îngustă, sau cu înclinaţie mare, au prioritate cei care urcă, sau grupul mai puţin numeros.

- Membrii aceluiaşi grup de drumeţi vor rămâne permanent în contact vizual; nu se admit viteze de deplasare foarte diferite. Soluţii posibile: drumeţul care merge cel mai încet va conduce grupul; sau la coada grupului va sta un drumeţ experimentat, având sarcina să nu lase în urmă camarazii mai lenţi.

- Dacă traseul (nemarcat) trece printr-un teren privat, se va face tot posibilul să nu se deranjeze proprietatea sau să se lase urme;

- Drumeţul care întâlneşte o creangă elastică şi îi provoacă mişcarea bruscă, care poate lovi camaradul din spate, îl va avertiza pe acesta asupra pericolului de lovire peste faţă etc.; totodată, fiecare drumeţ dintr-un şir este răspunzător să păstreze o distanţă potrivită până la cel din faţa sa.

Drumeţia e o fericire – dar uşor poate deveni un blestem. Pentru tine, pentru natură, pentru oricine. Ca să te întorci acasă sănătos şi Ţara (sau Planeta) să nu devină o grămadă de gunoi – inclusiv moral, când pleci în excursie gândeşte-te la ce te aşteaptă, la ce faci - şi ce vei face pe drum. Drumeţii civilizaţi respectă o serie de reguli pentru evitarea accidentelor (Legile muntelui):

  1. Pregăteşte-te înainte de plecare! Nu pleca într-o excursie care-ţi depăşeşte puterile. Tu trebuie să învingi muntele, nu el pe tine.
  2. Ce ţie nu-ţi place, altora nu face!
  3. Respectă Muntele şi Oamenii cu care te întâlneşti! Nu uita că eşti o fiinţă civilizată. Bucuria nu trebuie să degenereze în mitocănie, brutalitate şi grosolănie.
  4. Mergi numai însoţit, NU drumeţi singur!
  5. Umblă numai cu echipament corespunzător!
  6. Mergi numai pe trasee cunoscute sau marcate, NU te aventura!
  7. Orice fel de băuturi alcoolice sunt interzise! Gândeşte-te la drum, nu la bere!
  8. Învaţă ce, cât, cum şi când să mănânci!
  9. Ajută Salvamontul şi pe cei accidentaţi!
  10. Toţi pentru unul şi unul pentru toţi! Fii bun camarad! Dacă eşti conducător, evită să fii autoritar şi încăpăţânat, încrezut sau îngâmfat.
  11. Învaţă cum să dai şi să ceri (primul) ajutor!
  12. Respectă refugiile şi cabanele, NU le strica pereţii şi mobilierul! Nu le transforma in local de noapte sau în toaletă!
  13. Păstrează liniştea Naturii, NU ţipa şi NU face zgomot!
  14. NU strica indicatoarele şi marcajele!
  15. Respectă indicaţiile pe care le întâlneşti, de exemplu privind pericolul de avalanşe, interdicţia de a face focul şamd.
  16. Dă bună-ziua celor pe care îi întâlneşti!
  17. NU fura: obiectele, liniştea, singurătatea, florile, lemnele şamd.
  18. NU minţi! Mai ales, NU te minţi pe tine!
  19. Lasă Natura aşa cum ai găsit-o, ca să se bucure de ea şi cel care vine după tine!
  20. NU murdări! NU lăsa urme pe unde treci! Ia cu tine TOT gunoiul pe care-l faci şi du-l până la primul coş de gunoi!

Respectă Legile Muntelui şi Muntele te va răsplăti înzecit.

Moartea pe munte nu este un act eroic, demn de admiraţie, ci consecinţa unei neglijenţe.

NU face la fel ca idioţii! Măcar TU fii corect, conştient, prevăzător, cinstit, responsabil, respectuos, milos – şi atunci sigur că pe Munte va fi un netrebnic mai puţin!


Impactul drumeţiei asupra mediului înconjurător. Mediul natural în care se desfăşoară drumeţia este fragil: drumeţii îl pot distruge, adeseori fără să vrea. Efectul distructiv creşte proporţional cu numărul drumeţilor (turiştilor).

Pentru evitarea deteriorării (adesea ireversibile) a mediului (peisaj, floră, sol, aer, apă etc.), drumeţii civilizaţi respectă o serie de reguli de purtare (chiar şi când în zonă nu sunt stabilite sau afişate reguli). De exemplu,  concepţia acţiunii de protejarea de către drumeţi (şi alţi turişti) a mediului ambiant denumită „Nu lăsa urme” (în l. engleză Leave no trace) constă într-o purtare astfel ca viitorii drumeţi să nu observe că pe acolo a mai trecut cineva – vezi aici.

Excrementele omeneşti constituie o formă importantă de impact a drumeţilor asupra mediului. Ele pot infecta apa de suprafaţă sau subterană, din zona parcursă, cu urmări grave pentru alţi drumeţi (turişti). Un alt impact major posibil asupra mediului sunt incendiile accidentale provocate de neglijenţa drumeţilor (în fiecare an se semnalează numeroase cazuri, la noi în ţară sau în alte părţi).