Derlogea.ro

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
Home 8. Educația în aer liber 8.2 Salvați munții

8.2. Salvați munții - sau cum se face educație ecologică in SUA

E-mail Print PDF
There are no translations available.

alt
 



Prin 1975 în SUA erau cam 35 milioane de drumeţi cu cortul, 5 milioane de turişti cu barca şi 8 milioane de familii care stăteau în cort. Se apreciază că în prezent jumătate din populaţia SUA, adică aprox. 125 milioane persoane, petrece vacanţele şi concediile în aer liber. Pentru a avea o idee comparativă:
- la ei umblă cu rucsacul cam populaţia a 6 Românii (cu tot cu sugari, moşnegi şi babe); sau:
- la ei face turism cu cortul cam 50% din toată populaţia,
- la noi apreciez că drumeţesc cu rucsacul cam 0,05% din populaţie.

Popularitatea are însă şi dezavantaje: începând cu anii ’80, uriaşa înmulţire a numărului turiştilor în aer liber a provocat în SUA probleme grave de poluarea şi distrugerea mediului, ameninţând cu dispariţia traseelor turistice sub mormane de gunoaie.

Dar SUA fiind o ţară a responsabilităţii civice, au apărut reacţii la aceasta situaţie de coşmar.
Schimbarea a produs-o un entuziast, Paul Petzoldt, părintele concepţiei de „turism cu impact minim”, care a murit în 1999 la vârsta de 91 de ani. El era convins că drumeţia şi traiul în mijlocul naturii, departe de localităţi şi de „civilizaţia” lor, are puterea de a face oamenii mai buni, mai conştienţi, mai capabili, mai miloşi, mai responsabili. În 70 de ani de activitate ca ghid montan a călătorit în multe zone nelocuite pe tot globul şi a predat la mii de persoane cunoştinţele necesare traiului în aer liber, priceperea de a conduce (liderşip) şi comportarea responsabilă într-o expediţie/ drumeţie.

La fel ca mulţi alţii şi el a văzut că turismul distruge Natura, dar a fost primul care să imagineze o concepţie sistematică pentru reducerea acestui impact negativ. Petzoldt era convins că oamenii pot să se bucure de Natură fără a o distruge – dacă ar fi educaţi. La început, protecţia naturii consta numai din  aruncarea cutiilor de conserve goale în tufişuri (pentru a nu mai fi vizibile) şi aprinderea unor focuri de tabără cât mai mici. În cele din  urmă a evoluat şi a devenit un mod complet nou de a vedea şi aprecia Natura. Milioane de entuziaşti ai Naturii au îmbrăţişat şi împărtăşesc visul lui Petzoldt de a face turism durabil.

Una din acţiunile cele mai puternice pentru protecţia mediului, iniţiate de drumeţii sufletişti şi responsabili din SUA, este „Programul Leave No Trace” (prescurtat LNT), adică pe româneşte „Nu Lăsa Urme” (prescurtat NLU).

O altă măsură a autorităţilor SUA a fost înfiinţarea multor Parcuri naţionale, în care accesul turiştilor (drumeţilor) se face pe baza unui permis de intrare individual, eliberat în urma unei cereri adresată din timp şi în limita locurilor disponibile (limitate!), uneori şi cu plata unei taxe. Am vizionat recent un film al expediţiei unor alpinişti români în Parcul naţional cu muntele McKinley din Alaska: la intrarea în parc, paznicul (ranger – o femeie singură) distribuia gratuit pungi pentru gunoaie, inclusiv excremente, inclusiv un fel de araci subţiri cu care se marca locul unde erau lăsaţi (în zăpadă) pungile pline la urcare (la plecarea din tabără). Nici un vizitator nu avea voie să lase vreo urmă pe gheţar, aşa că la înapoiere fiecare aducea şi preda paznicului pungile pline, inclusiv aracii, în caz contrar fiind pasibil de plata unei amenzi usturătoare. Mi s-a părut că greutatea rucsacilor era mai mare la coborâre decât la urcare! Dar în felul acesta gheţarul mai poate fi vizitat şi de alţi turişti, nu a devenit o groapă de gunoi (cum arată munţii noştri).

Informaţii despre ideile şi cursurile programului LNT se pot afla vizitând pagina de Internet www.lnt.org. Am reprodus câteva aspecte din acest site pe care le consider foarte interesante şi utile pentru drumeţii români - vezi punctele 8.3, 8.4, 8.5 din această secțiune a site-ului derlogea.ro.