Derlogea.ro

  • Măreşte caracterele
  • Dimensiune normală caractere
  • Micşorează caracterele
Home 2. Educarea caracterului 2.5 Oportunitatea educației morale

2.5. Oportunitatea educaţiei morale în lumea actuală

Email Imprimare PDF

   Vedem în societatea din jurul nostru „slăbiciunea” celor care respectă valorile comportamentului normal, raţional, etic, în contrast cu succesul imoralităţii şi barbariei. Acum sunt propuse tineretului drept modele de succes tot felul de deşeuri morale: profesori perverşi, poliţişti şi jurişti corupţi, politicieni incapabili, afacerişti ticăloşi, arivişti oportunişti, prostituate ce se pretind vedete. Dar lipsa respectului dintre oameni începe mai de departe, cu tutuiala părinţilor, şi sfârşeşte cu desconsiderarea Patriei. O mulţime din relele cotidiene rezultă din tutuiala generalizată. De la obrăznicie la nesimţire, de la proastă-creştere la dezinhibarea primară, de la aroganţă la egalitarism, tutuiala acoperă un larg spectru al patologiei sociale. (Andrei Pleşu)

   În aceste condiţii, e oare bine ca în cadrul unei educaţii orientată spre viitor să mai dorim însuşirea virtuţilor „învechite”? Nu ar deveni oare tinerii cu educaţie morală nişte victime sigure ale ticăloşilor imorali? Mai e azi oportună educaţia etică?

   Eu cred că da. Motive sunt destule:

   În primul rând, constatările despre epuizarea utilităţii virtuţilor tradiţionale sunt superficiale şi subiective. Ele rezultă dintr-o analiză pe termen scurt, bazată pe „criterii” volatile şi trecătoare privind numai succesul material, şi acesta doar la nivel personal. Celelalte necesităţi de bază ale oricărei societăţi, la nivel colectiv: siguranţă, solidaritate socială şamd. n-au fost luate de loc în consideraţie când s-a făcut aprecierea.

   În al doilea rând, tinerii lipsiţi de o solidă educaţie morală devin adulţi dezorientaţi, ceeace are grave urmări pentru soarta comunităţii (naţiei): ineficienţă profesională, dezagregare socială, competitivitate scăzută, incapacitate de supravieţuire. În lipsa unor repere morale şi logice clare, a înţelegerii legăturii dintre efect şi cauză, dintre acţiune şi scop, gândirea se învârteşte în gol, haotic şi ineficient. Deoarece mintea conduce corpul – rezultatele pentru individ şi în continuare pentru societate sunt dezastroase.

   În al treilea rând, învăţătura nu se poate face sărind de la grădiniţă direct în clasa 12-a: libertatea de gândire, creativitatea şi responsabilitatea, nu se pot însuşi şi practica fără a fi trecut prin perioada efortului formativ (neplăcut dar inevitabil!) al buchisirii alfabetului, tablei înmulţirii şi istoriei antice. Un exemplu dintr-o mie: învăţarea programării calculatoarelor înainte de însuşirea cinstei şi obligaţiilor cetăţeneşti, duce, printre altele, la proliferarea black-haterilor, crackerilor, carderilor, phrackerilor şi altor piraţi ai Internetului.

   În fine, last but not least, războiul dintre progresul material şi supravieţuire nu s-a terminat încă! Hi-techul şi bursa au câştigat câteva lupte, dar biologicul şi ecosistemul n-au fost învinse definitiv. Şi nici nu vor fi – sau nu vom mai fi.

   Aşa dar, educaţia corectă trebuie să includă şi componenta etică.