Derlogea.ro

  • Măreşte caracterele
  • Dimensiune normală caractere
  • Micşorează caracterele
Home 2. Educarea caracterului 2.1 Necesitatea educației morale

2.1. De ce e nevoie de educaţie morală?

Email Imprimare PDF

  Răspuns: pentru că fără educaţie morală o societate se destramă, piere.

Toate statisticile arată că societatea şi naţiunea română sunt codaşe din punctul de vedere al competitivităţii internaţionale. Peste tot oamenii au defecte – “omeneşti”. Însă noi românii ne-am născut şi am trăit la răscrucea dintre civilizaţia occidentală şi cea orientală, adică „sugem de la două mame”, sau „stăm cu luntrea în două cururi” - cum delicios ne pocea zicala un mare dregător străin. De aceea avem calităţi şi defecte luate şi de la unii şi de la alţii. Poate că am adunat cu nesăbuinţă, căci până una-alta românii sunt codaşii Europei în prea multe privinţe.

După părerea multor analişti, cauza acestei slăbiciuni este lipsa „caracterului” la marea majoritate a concetăţenilor, şi nu lipsa competenţelor profesionale.

Este vorba de lipsa „educaţiei” (morale), nu de lipsa „instrucţiei” (ştiinţifice etc.).

Chiar dacă se poate discuta cât de mare sau de mic este gradul de competitivitate al românilor, în speţă al absolvenţilor sistemului nostru de învăţământ, din punctul de vedere al pregătirii lor profesionale, e însă indiscutabilă lipsa generalizată a unor trăsături de caracter cum ar fi: politeţea, hărnicia, perseverenţa, rezistenţa, cinstea, demnitatea, responsabilitatea, solidaritatea, toleranţa, altruismul, curajul, creativitatea, patriotismul şi altele. La concetăţenii noştri este spectaculos contrastul dintre preponderenţa preocupărilor pentru interesul personal şi lipsa oricărei înţelegeri pentru avantajele intereselor comunitare.

Neştiinţa şi nesimţirea sunt defecte vechi ale românilor. Mai nou, lipsa educaţiei le-a dezvoltat până la dimensiuni impresionante. În plus, la majoritatea populaţiei şi mai ales la tineri este de remarcat nivelul extrem de scăzut al capacităţii de efort fizic, din cauze ca: sedentarismul, obezitatea şi lipsa educaţiei igienice, care fac, printre alte nenorociri, ca românii să fie spectatori şi nu practicanţi ai sporturilor de sănătate.

Rezultatul este că românii riscă să devină o naţie în declin, o gloată fără identitate colectivă. Ba mai rău – să dispară de pe faţa pământului.

Tinerii sunt viitorul – adică ei îl fabrică. Însă ce fel de viitor ar putea construi tinerii produşi de şcolile noastre? Foarte mulţi sunt nesimţiţi, inculţi şi neobrăzaţi, nevolnici sau obezi, alcoolici sau mai rău, fumători fără dileme, individualişti iresponsabili fără vreun ideal spiritual, total dezinteresaţi de binele public: 88% dintre cei cu vârste între 15-25 de ani visează să emigreze (Banca Mondială, 2006). Alţi conaţionali sunt deja cu un picior în groapă din cauza sedentarismului, chiar dacă au poate capul tobă de carte.

Încă mai sper că Ţara mea n-o să dispară; dar ce fel de oameni o vor popula? This is the question… Oare cum vor fi românii viitorului: sănătoşi la cap şi corp, falnici şi respectaţi de străini - sau nişte milogi degeneraţi? Şi, vor mai vorbi ei româneşte - sau vor fi anglofoni, rusofoni, chinezofoni, ţiganofoni, mârlanofoni? Căci locuieşti într-o limbă – nu într-o ţară (Cioran dixit).

Din păcate, din informaţiile media rezultă că toate eforturile şi iniţiativele din ultima vreme pentru reformarea învăţământului românesc s-au referit (aproape) numai la componenta instrucţională şi deloc la cea educaţională, a formării caracterului.

Eu consider că formarea caracterului tinerilor este problema prioritară a învăţământului nostru, fără de care însuşirea oricărei ştiinţe sau competenţe profesionale poate fi în cel mai bun caz doar o pierdere de vreme, iar în cazul mai rău – un dezastru social. Fără o măsură drastică în acest sens, românii risca să devină (sau să rămână) servitorii şcoliţi ai europenilor!