Derlogea.ro

  • Măreşte caracterele
  • Dimensiune normală caractere
  • Micşorează caracterele
Home 4. Team building 4.4 Socializare și coeziune

4.4. Socializare şi coeziune – în scop constructiv

Email Imprimare PDF

Nu judecaţi oamenii după cei cu care se adună:
Iuda avea amici ireproşabili

Ernest Hemingway


Trebuie subliniat că în joc omul manifestă nu numai trăsăturile pozitive de caracter, ci le dezvăluie şi pe cele negative. Lipsa de interes coexistă cu egoismul, modestia cu orgoliul nemăsurat, onestitatea cu viclenia.

Ca orice fel de relaţie interumană, jocurile de colaborare pot servi atât unor scopuri bune, cât şi unora rele.

Aspectul bun ar fi să se poată lega între ele efortul de schimbare socială, cu educaţia şi construirea comunităţii, întărindu-se necesitatea de comunicare, învăţare împreună şi luarea deciziilor în comun. Oricine e conştient că spiritul de sacrificiu reprezintă o calitate. Conştiinţa apartenenţei la o echipă dă prioritate trăsăturilor pozitive.

În cazul rău, jocurile pot deveni mijloace de opresiune şi înstrăinare, folosite pentru susţinerea metodelor de educaţie verticală (forţată; de sus în jos) şi la izolarea indivizilor, la îndepărtarea lor unul de altul. “Un om adevărat se vede după încrederea pe care o are în ceilalţi oameni şi după participarea la lupta lor, iar nu după o mie de acţiuni miloase fără încredere...” (Paulo Freire).

Dacă jocurile sunt folosite numai ca “umplutură” sau „completare” în cadrul activităţilor obişnuite, succesul e parţial: participanţii au reţineri, simţind că monotonia muncii obişnuite va continua sub altă formă. Când însă jocurile sunt folosite ca materie pentru întreaga “lecţie”, jucătorii devin vioi şi dornici să înveţe ceva nou şi util.

Teambuildingul este deosebit de important şi pentru educarea adulţilor. Ei alcătuiesc segmentul de populaţie productivă şi  constituie un public ţintă important al noului tip de educaţie. Dacă la tineri „joaca” este o preocupare naturală, la adulţi ea e mai greu acceptată. De aceea, pentru evitarea respingerii, jocurile de colaborare sunt adeseori botezate: “activităţi”, “provocări”, “probleme”. Indiferent cum ar fi numite, ele au o mare putere de a influenţa schimbarea durabilă în bine a grupurilor sau comunităţilor.

În cazul adulţilor, jocurile de colaborare folosite corect pot susţine efortul de realizarea sarcinilor de serviciu, de îndeplinirea scopului lucrativ al grupului. Dar şi pentru reeducarea spiritului comunitar, toleranţei şi într-ajutorării. Substituindu-se realităţii, care adeseori sancţionează încercările neizbutite, jocurile permit experimentarea şi însuşirea unor deprinderi necunoscute, fără pericolul pedepsei, ruşinii, respingerii. Ele devin mijloace relevante şi puternice pentru: spargerea barierelor dintre indivizi, concentrarea atenţiei, asigurarea implicării tuturor membrilor grupului, creşterea randamentului activităţii colective.

Jocurile trebuie folosite pentru crearea unui simţ al scopului comun, pasiunii pentru acţiune practică şi recunoaşterii posibilităţilor existente. Fără aceste scopuri superioare, jocurile de colaborare rămân doar nişte tranchilizante pentru adulţi, deoarece au un imens potenţial de topire a poftei de putere asupra grupului.