Derlogea.ro

  • Măreşte caracterele
  • Dimensiune normală caractere
  • Micşorează caracterele
Home 7. Taijiquan 7.2 Taijiquan și Aikido

7.2. Taijiquan și Aikido

Email Imprimare PDF
Serban Derlogea - demonstratie de TaiChi
  

Extras din cartea
„Taijiquan - Calea Perfecțiunii”

7.2. Taijiquan si Aikido





Din cauza succesului mai mare la public, principalele (dar nu singurele) Arte marţiale pentru toţi sunt Taijiquan şi Aikido.

Din studierea celor două Arte în paralel, eu am desprins numeroase aspecte comune şi concluzia că sistemul de luptă Taijiquan ar fi foarte asemănător cu cel din Aikido. Ambele arte marţiale au apărut în spaţiul extrem-oriental şi îşi au rădăcinile în cultura locală. Deoarece se bazează pe controlul energiei interne, Taijiquan şi Aikido au multe asemănări, dar din cauză că japonezii sunt diferiţi de chinezi, între cele două arte sunt şi numeroase deosebiri. (S-ar putea ca asemănarea să fie mai mare între Aikido şi Bagua Zhang, stil pe care eu nu l-am studiat).


1. Asemănări

- Au aceleaşi baze teoretico-filozofice privind (bio)energia (Ki = Qi);

- Au aceleaşi principii psihosomatice de acţiune: folosirea Tanden/ Dantian ca izvor al forţei şi mişcărilor; mişcările circulare (spirale/ spaţiale); relaxarea; păstrarea spinării dreaptă şi verticală; respiraţia abdominală etc.;

- Tehnica lor se bazează pe soluţiile de mişcare ale persoanelor mici, cu muşchii slabi: bătrânii şi femeile. Viaţa şi nevoile i-au silit pe aceştia să descopere: foloasele relaxării, căutarea randamentului maxim de utilizare a unor resurse disponibile minime, târşirea picioarelor, avantajele mişcărilor încete etc.

- Dificultatea de învăţare;

- Sunt neviolente;

- Au acelaşi mod de ducerea luptei (fără lovituri, prin evitarea atacului advers etc.) – după cum demonstrează exerciţiile cu partener (Tui Shou) din Taijiquan, atât de asemănătoare cu acţiunile Aikido.


2. Deosebiri

>A. Din punctul de vedere filozofic, secvenţa Taijiquan este o reprezentare şi repetare în mic a vieţii Universului: începe cu Taiji (liniştea, nimicul originar), continuă cu zbuciumul interacţiunii Yin-Yang şi se termină cu Taiji, în timp ce antrenamentul Aikido este o luptă, deci o manifestare a conflictului şi interacţiunii Yin-Yang.


>B. Din punctul de vedere educativ, Aikido este o Cale marţială, pe când Taijiquan este o Artă marţială.

Diferenţa este următoarea: Calea duce la „iluminare” (cu ajutorul Artei), Arta serveşte numai la scopuri practice (pipăibile). Inventatorul Aikido era un mistic care visa la pacea universală şi la iubirea între oameni. Pentru detalii asupra acestui subiect – vezi [17].

Din punctul de vedere al accesibilităţii publicului, Aikido poate fi practicată cam de 95% din populaţie, în timp ce gimnastica Taiji (Taijiquan de sănătate) cam de 100%. Dacă analizăm însă gradul de atractivitate, Aikido este mult mai plăcut pentru tineri decât Taijiquan, deoarece se practică împreună cu parteneri de ambele sexe şi cu viteza normală unui sport. În schimb pentru vârstnici Taijiquan este mai atractiv, iar Aikido poate fi obositor.

Să menţionăm că practica vioaie cu partenerul, aproape exclusivă în Aikido, te învaţă multe lucruri folositoare, dar nu poate duce la o adâncime de înţelegere a principiilor la fel de mare ca cea produsă de studiul individual, cu viteză mică de execuţia mişcărilor, specifică Taijiquan.


>C. Din punctul de vedere strict marţial, Aikido este o metodă mult mai accesibilă şi practică în comparaţie cu Taijiquan. Priceperea de autoapărare poate fi învăţată la Aikido în 3-4 ani (nivel 1-2 dan) în timp ce la Taijiquan dobândirea unei competenţe echivalente este practic imposibilă (în Europa), din cauza lipsei îndrumătorilor. Chiar şi dacă ar exista profesori pentru Taijiquan de luptă, acesta nu s-ar putea învăţa mai repede de 10-15 ani.


>D. Pentru scopuri strict sanogene (producătoare de sănătate), Taijiquan este metoda cea mai bună, fiind necesară şi suficientă.

Este „necesară”, deoarece pentru sănătate, orice om trebuie să facă mişcare, adică sport.

Este „suficientă”, pentru că are exerciţii foarte valoroase, care se adresează tuturor componentelor fiinţei umane: corp, minte, suflet. Taijiquan e o educaţie fizică pentru toţi, complexă, completă, ambidextră etc. Ea nu dezvoltă muşchii, viteza sau alte performanţe psihosomatice, ci pur şi simplu sănătatea, vitalitatea, calmul, înţelepciunea şi energia necesare pentru ca individul să-şi ducă viaţa în mod satisfăcător. Chiar dacă aceste calităţi îi aduc practicantului şi avantaje în competiţia socială (sau în autoapărare), acestea sunt rezultate colaterale, nu principale.

Este „cea mai bună” pentru că poate fi practicat de toată lumea (cam 100% din populaţie), inclusiv de suferinzi, bătrâni etc., în mod individual, fără a avea nevoie de condiţii materiale speciale (sală, echipament etc.).


>E. Pentru scopuri educative (producătoare de morală), Aikido este metoda cea mai bună, fiind necesară şi suficientă.

Este „necesară”, deoarece pentru sănătate orice om trebuie să facă mişcare, adică sport. Dar, din cauza violenţei existente (inevitabil!) în lume şi societate, pentru a supravieţui orice om trebuie să înveţe să se apere. Rezultă că pe lângă însuşirea competenţelor minime de supravieţuire ca: alergarea, căţărarea, înotul, primul ajutor etc., sportul necesar pentru toţi nu poate fi decât o artă marţială. Pentru ca lumea să fie totuşi „respirabilă”, oamenii trebuie să se înţeleagă unii cu alţii, nu să se distrugă reciproc. Aşa că arta marţială pe o vor învăţa şi pe care o vor practica (sub diverse forme!) toţi oamenii, nu poate fi decât una ne-violentă dar eficace; ori aşa ceva e numai Aikido.

De ce este „suficientă”? Pentru că:

- Orice om are un timp „liber” (neafectat câştigării existenţei) limitat, deci nu are când să înveţe (şi practice) multe metode educative/ de luptă, viaţa (scurtă) îl sileşte să aleagă doar una din ele;

- Or, această educaţie fizică optimă nu poate fi decât Aikido, care cuprinde soluţii pentru (aproape) orice problemă de viaţă.

De ce e „cea mai bună”? Pentru că învaţă practicanţii să iubească ceilalţi oameni, în demnitate şi siguranţă, o deprindere vitală pentru supravieţuirea speciei umane.

Mijloacele pedagogice ale Aikido au virtuţi educative deosebit de valoroase, ca:

- Valorificarea fricii de moarte (care este cel mai puternic factor de motivarea elevului să înveţe; îl lecuieşte de lene, de neatenţie etc.);

- Căderile obligatorii – lecuieşte elevul de lene, trufie, egoism;

- Contactul corporal/ socializarea obligatorie - lecuieşte elevul de izolare, egoism.

Idei asemănătoare Aikido predică şi alte metode educative, dar învăţarea lor practică are câteva defecte esenţiale: se face doar intelectual, individual şi în spirit competitiv. Numai practica totală (mintală şi corporală) şi  cooperarea cu un partener (specifică Aikido) asigură formarea inteligenţei tolerante de care are nevoie omul animalic spre a deveni un bun cetăţean.


> F. Deosebiri tehnice

În Taijiquan se folosesc trageri, lovituri, lovituri de picior, dar nu se studiază căderile şi nu se asigură masajul automat al corpului (realizat de căderi), nu există lucrul în genunchi la sol (în Seiza).

În privinţa deplasărilor, cele două Arte au concepţii foarte diferite despre poziţia tălpilor pe sol şi traiectoriile tălpilor. Din Taijiquan lipseşte pivotarea corpului cu picioare cu tot (Tai sabaki), chiar dacă se foloseşte rotirea trunchiului fără mişcarea labelor de pe sol (Tenkai). De aceea, priceperea de a face Secvenţele din Taijiquan şi îndemânarea la Împingerea mâinilor pot fi folosite la autoapărare numai contra unui adversar cu o greutate corporală apropiată de cea a victimei. O diferenţă mai mare de greutate impune trecerea la tehnica Aikido, cu deplasări vioaie şi rotiri de corp (sau la Karate, box etc.).

Exerciţiile individuale Daolu din Taijiquan (Kata) sunt foarte lungi.

Taijiquan se poate practica zilnic, deoarece nu depinde de prezenţa unui partener şi de disponibilitatea unei săli cu saltele.



NOTĂ:

Dacă vă interesează apariţia ediţiei a 2-a a cărţii, vă rog să interveniţi pentru urgentare la editura ORFEU 2000 (Bucureşti) – director dna Casandra Mihai.

Mulţumesc!